Descoperirea Transfagarasanului este o aventura, ca si succesiunea de privelisti incredibile intalnite de drumetul care infrunta inaltimile pietroase ale Fagarasului, dar si de turistul instalat confortabil la volanul automobilului. Desi considerata de catre unii drept inutila, aceasta sosea spectaculoasa ofera calatorului o panorama de vis si pune in valoare o zona mirifica.

Transfagarasanul, o destinatie obligatorie pentru turistul strain
Transfagarasanul incepe din fosta cetate de scaun a Tarii Romanesti, Curtea de Arges. In capatul de sus al orasului, invaluita inca in ceturile diminetii, se ridica semeata Manastirea Curtea de Arges. Langa manastire, fantana lui Manole ne aminteste de legenda zidirii sale. Dupa un eventual popas, tranversand mai multe comune, ajungi la Capataneni - ultima asezare din vechea albiei a Argesului.

O poteca de piatra urca de aici spre ruinele cetatii Poeinari, construita in timpul domniei lui Vlad Tepes. In cheile Argesului care si-a facut drum ferastruind peretii inalti, muntosi, pe un pinten stancos se zaresc ruinele cetatii atribuita de traditie domnitorului Vlad Tepes. Cunoscuta si sub denumirea de Cetatea Poenari – dupa numele vechi al satului Poenari - ea a fost inaltata probabil in secolul al XIV-lea, ca loc de refugiu. Traditia populara leaga zidirea cetatii de numele legendarului domn Negru Voda, caruia ii sunt atribuite si cele doua semne din apropierea varfului de stanca - urme lasate parca de niste incaltari uriase. Desi neprecizat inca, locul ar putea fi, dupa parerea unor cercetatori, si vestita Posada unde s-a desfasurat in 1330 batalia dintre munteni si armatele regelui Carol Robert d'Anjou.

Cetatea avea o forma alungita, ziduri groase de 2-3 metri si 5 turnuri de aparare: patru rotunde si unul prismatic. Cu toate ca in “Letopisetul Cantacuzinesc”se spune ca cetatea a fost ridicata din porunca lui Vlad Tepes care, voind sa pedepseasca pe boieri: “...pe toti i-a dus la Poenari si au tot lucrat la cetate pana li s-au spart hainele dupre ei...”, se pare ca aceasta intamplare este legata doar de refacerea sau completarea ei ulterioara. Cetatea a devenit loc de pedeapsa si surghiun pentru “hicleni”, ca din a doua jumatate a secolului al XVI-lea sa nu mai fie amintita in documente. Probabil parasita sau distrusa, ea a cazut incetul cu incetul in ruina. In prezent se afla in restaurare. O scara de beton urca de la poalele muntelui, din sosea, pana la ruinele cetatii, de la inaltimea careia apare una dintre cele mai atragatoare privelisti: scanteind sub soare luceste ca o piatra de smarald lacul Vidraru cu barajul hidrocentralei sale, iar in ceata departarii se intrevad piscurile Fagarasului si plaiurile Iezerului si Papusii.

Dupa Capataneni incepe adevaratul Transfagarasan, serpentinele drumului, viaductele si tunelele ducandu-ne deasupra locului numit Posada. Aici se afla unul din punctele unde a avut loc celebra confruntare armata dintre Basarab I si Carol de Anjou, in 1330. Daca te-ai indurat sa urci cu piciorul sutele de trepte pana la cetate, de acolo, de sus, ii poti vedea silueta profilata pe abrupturile colorate de fagi ruginii. Un ultim tunel si intri pe barajul de la Vidraru. In zare, peste lacul linistit, se dezvaluie, luminate de soarele bland al diminetii, varfurile semete ale Fagarasului. Esti deja sus si soarele a invins perdeaua de ceata, colorand perdeaua in mii de nuante. De la baraj, mai sunt trei kilometri pana la cabana Valea de Pesti, loc de popas aflat langa lac. Soseaua continua -ocolind golfurile lacului de acumulare ba urcand, ba coborand, ba urcand – traverseaza paduri nesfarsite. Dupa aproximativ 40 de kilometri, lacul se sfarseste. Pe stanga, situata minunat pe un promontoriu, deasupra lacului se afla cabana Cumpana. (Narcisa C.)

Click pentru Harta